Scurt istoric

Istorie Ianuarie 12, 2013

Biserica cu hramul ”Întâmpinarea Domnului” este zidită în anul 1826 de către Costache Roset, spătar de Botoșani și soția sa Maria, născută Gheucă, cum atestă inscripția de deasupra ușii de la intrare precum și alte inscripții și însemnări pe obiecte de cult, pe cărți de ritual și pe clopotele bisericii.

„Vezi dumneata, o cititorule, că această sfântă și dumnezeiască biserică ce se numește și se prăznuiește cu hramul Întâmpinării Domnului Hristos și al Sfinților Împărați Constantin și Elenn, este din temelie lucrată prin osârdia și cheltuiala dumisale Spatarul Costachi Roset și soția dumisale Mariea născută Gheucă, ca să le fie spre veșnica pomenire; leat 1826, Iulie 5”.

Biserica era înconjurată de un parc mare, teren donat de ctitori în suprafață de circa 2 ha cu pomi ornamentali și fructiferi și alei de flori, suferind între timp trei exproprieri: una în 1890 prin alinierea bulevardului luându-se 2082 mp, a doua în anul 1932 când s-a deschis strada nouă care a despărțit biserica de clădirile bisericești (strada I. C. Frimu devenită Octav Onicescu) și a treia în 1970 când au fost expropriați 8338 mp pentru construirea de blocuri. Astăzi curtea bisericii mai are o suprafață de 1782 mp.

Stilul bisericii este rezultatul sintezei între elementul autohton tradițional anterior secolului XVII și clasicismului din arhitectura românească. Biserica are formă de navă, împărțită în patru încăperi: vestibul, pronaos, naos și altar și are un singur turn deasupra naosului care servește de clopotniță. Este prevăzută cu un amvon situat deasupra stranei din stânga, iar cafasul lipsește din lipsă de spațiu. Tot din lipsă de spațiu, catapeteasma este în zigzag, lucru mai rar întâlnit.

Construcția este din cărămidă și piatră. Inițial, acoperișul a fost din șindrilă până în anul 1927 când s-a înlocuit cu tablă galvanizată. Pe jos, în interior, biserica a fost pavată cu plăci de piatră, înlocuite apoi cu mozaic între anii 1930-1932.

Clădirea și arhitectura bisericii este cea originală, păstrată și după reparația capitală din anii 1946-1947, ca urmare a bombardamentului aviației militare germane din noaptea de 7/8 aprilie 1944.

Biserica, ca și slujitorii ei, au fost întreținuți de ctitor cât a fost în viață, adică între anii 1826-1862, lăsând după moartea sa (1862) prin testament, o parte din moșia Tomești din ținutul Botoșani (com. Gorbănești) și 10 dugheni în „Târgul vitelor” din Botoșani (centrul vechi al orașului) pentru întreținerea bisericii, a slujitorilor și școlii de psaltichie, înființată tot de ctitor pe lângă această biserică pe 1 septembrie 1851. 

Biserica a fost închinată, conform voinței sale testamentare ca metoc al Mănăstirii Vorona, ținutul Botoșanilor, situație care a durat scurt timp (1862-1864), căci prin Legea Secularizării averilor mănăstirești, biserica nu mai administrează moșia care trece în patrimoniul statului urmând să fie întreținută de Primăria Botoșani.

Același ctitor a zidit pe lângă biserică între anii 1849-1851, trei clădiri dintre care astăzi doar una se păstrează și se află în prezent casa parohială (strada Octav Onicescu nr. 34). Celelalte două clădiri au fost locuinţă de serviciu a personalului bisericesc, iar o alta a fost sediul şcolii de psaltichie mai sus amintite.

Până prin anii 1892-1894 curtea bisericii a servit și de cimitir care devenind maidan de gunoaie s-a închis. În 1894 s-au dezgropat din curtea bisericii și osemintele ctitorilor care s-au pus într-o criptă din zidul bisericii înspre miazăzi unde sunt și astăzi (Costache și Maria, dimpreună cu Nicolae și Zoița Roset – fratele, respectiv cumnata ctitorului, dar și Soltana Vârnav).

Alături de biserică, lângă altar, este mormântul uneia din fiicele adoptive ale ctitorilor, Maria C. Roset, decedată la vârsta de 12 ani, în data de 15 iunie 1846, după cum arată și inscripţiile de pe piatra mormântului gravate în patru limbi: română (chirilică), greacă, franceză şi germană.

În anul 1992, odată cu instalarea preotului Grigorași Gheorghe încep să aibă loc intense și ample lucrări de restaurare, renovare și modernizare.

  • Între anii 1995-1996 s-a edificat imobilul ce cuprinde capela mortuară, sală praznicală, demisol cu sală de mese și spațiu de depozitare, birou parohial și spațiu administrativ;

  • Între anii 2001 - 2003 s-a executat pictura interioară a bisericii în tehnica fresco de către echipa condusă de pictorul loan Preutu din lași și Costică Briciu, iar la 3 octombrie 2004, biserica a fost sfințită de P.F. Părinte Patriarh † Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei;

  • În toamna anului 2010, au fost renovate exteriorul bisericii și casa praznicală, s-a reamenajat curtea. La finalizarea acestor lucrări, ÎPS † Teofan a săvârșit slujba de sfințire în ziua de 21 Mai 2011;

  • În anul 2015 s-au efectuat renovări la casa parohială (imobil construit între anii 1849-1851).

Citește alte articole despre: istoric